Blog sensibil™

Am nevoie sa nu le mai aud. Adica sa ma aud doar pe mine cum gandesc. Cu atatia ipocriti si pierduti in timp langa mine nu prea mai am cum…Am nevoie sa zic mereu ce as vrea sa zic. Ce rost ar avea sa ma plang acum? Sa injur? O sa iti zic direct ca tu ma incurci cu toate cuvintele pe care le scoti din tine. Nu am nevoie sa aud lucruri total neinteresante. Lumea vorbeste prea mult. Ar fi cazul sa mai si taca. Nu neaparat ca sa asculte ceva anume,pur si simplu sa taca! Daca zici ca sunt nebun,lasa-ma sa fiu nebun pana cand imi explodeaza capul. Asta nu imi poate lua nimeni. Prea multa prostie si furie…

Sunt momente in care stai si gandesti. Sunt momente in care stai si vorbesti. Sunt momente in care traiesti. Sunt momente in care stau si gandesc prea mult,sunt momente in care stau si vorbesc prea putin,sunt momente in care nu traiesc deloc..Probabil ca multi ar spune ca traim mereu,orice am face. Ii contrazic. Fara sa ma gandesc la orice argument ar putea aduce. Probabil ca e posibil ca eu sa nu am dreptate acum. E posibil ca eu sa nu am dreptate niciodata. Probabil ca nu e asa. Orice ai crede tu sau ei,nu schimb. Pentru ca eu am avut nopti in care am trait,nopti in care am gandit si nopti in care am vazut tot ce am vrut sa vad vreodata. Nu ma lasa sa cred ca am dreptate,stiu ca am oricum. Poate ca par necalculat sau indecis…poate chiar asa e. Indiferent de orice stii,astea sunt doar cuvinte. Nu ai cum sa simti nimic din ele. Daca ai,ma bucur. Acum zi-mi tu ce e imposibil in viata.

Mai sunt momente cand te simti confuz,cand ai vrea sa stii prea mult dar de fapt nu stii nimic…Ce sa fac atunci? Pe cine si ce sa intreb? Prea multe intrebari fara raspuns nu fac bine. Sa dau vina pe soarta sau ghinion? Cred ca toata chestia e sa iti dai seama singur pana la urma. Sunt multe persoane mici care ma incomodeaza…multe persoane care nu inteleg si totusi imi fac rau. Sau sunt doar eu? Jur ca nu prea inteleg,nu stiu ce vreau in plus. Chestia din capul meu cere,dracu stie ce…Ma trezesc din somn la 2 noaptea ca sa scriu ce? Poate ca o sa imi faca bine inca o melodie si inca o tigara. Ajung sa cred ca bolnavi psihici nu exista,doar oameni neintelesi. Nici drumuri infundate,doar drumuri care nu se termina. Daca spun cuiva ce am pe creier ii e frica sa ma asculte. Nu intind nici o mana,rahat…Pur si simplu ma dezamageste lumea. Sau eu sunt ala care dezamageste? Pana la urma e vorba despre mine sau despre voi? Greu e sa intelegi oamenii…Prea multe raspunsuri se lasa asteptate. Prea multi oameni ma lasa sa cred ca stiu. Macar stiu ce gandesc. Dar niciodata nu a fost de ajuns asta…Are fiecare lumea lui,stiuta doar de el? Ar fi trist asa…Ma duc inapoi in fum,tu nu trebuie sa raspunzi.

Am fost plecat si nu am scris. Nu stiu daca mai era ceva de zis oricum…Prostimea tot in groapa aia fara lumina traieste. Speranta cred ca mai are putin si moare. Iar daca traieste,traieste prin canale si seringi…Speranta la ce? Cred ca te intrebi. Eu as putea zice ca speranta la o viata mai buna,dar ti-ai da seama ca mint. Asa ca o sa spun “speranta la speranta” . Poate tre sa ajungi putin nebun ca sa crezi ca o sa se schimbe ceva,cat de minor. Pana moare asta de tot,roaga-te la Dumnezeu si mai pupa in cur cativa preoti. Nu o dau in religie ca nu e sanatos,si nu vreau sa scriu prea mult. Eu nu sunt ateu,Doamne fereste! Chiar sunt sigur ca am undeva un Dumnezeu. Nu ala in care crezi tu,sau famillia tau,sau preotul care urla in curtea bisericii. Banuiesc ca e ala care imi mai da cate o picatura de curaj.Si ziceam ca nu scriu de religie…Atat.